Lichidul de răcire preia căldura produsă de motor și o duce spre radiator, împiedicând supraîncălzirea vara și înghețul iarna. El este un amestec de apă demineralizată și antigel concentrat, cu aditivi care protejează piesele metalice de coroziune. Nivelul se verifică doar cu motorul rece, concentrația se alege în funcție de temperaturile minime din zonă, iar lichidul se înlocuiește la intervalul indicat de producătorul mașinii, pentru că aditivii se consumă în timp.
Ce rol are lichidul de răcire în motor?
Lichidul de răcire circulă prin blocul motor și prin chiulasă, absoarbe căldura și o cedează aerului prin radiator. Pompa de apă îl pune în mișcare, iar termostatul îl dirijează spre radiator doar după ce motorul a ajuns la temperatura de lucru.
Pe lângă reglarea temperaturii, lichidul are trei roluri mai puțin vizibile: ridică punctul de fierbere, coboară punctul de îngheț și protejează împotriva coroziunii radiatorul, pompa și canalele interne. Tot el alimentează și sistemul de încălzire al habitaclului.
Cum se verifică nivelul lichidului de răcire?
Nivelul se verifică cu motorul rece, pe teren plan, privind vasul de expansiune, unde lichidul trebuie să se afle între marcajele MIN și MAX.
- Se așteaptă cel puțin câteva ore după oprirea motorului; ideal, verificarea se face dimineața.
- Se citește nivelul pe peretele translucid al vasului, fără a deschide bușonul.
- Dacă nivelul este sub MIN, bușonul se deschide încet, cu o cârpă, pentru a elibera eventuala presiune rămasă.
- Se completează cu același tip de lichid, până între cele două marcaje.
Bușonul nu se deschide niciodată cu motorul cald. Sistemul lucrează sub presiune, iar lichidul fierbinte poate țâșni și provoca arsuri grave. O verificare lunară, făcută odată cu cea a uleiului, este suficientă la o mașină fără probleme; intervalele pentru ulei sunt explicate separat în articolul despre schimbul uleiului de motor.
Ce concentrație de antigel protejează motorul iarna?
Pentru climatul din România, amestecul cel mai folosit este de aproximativ 50% antigel și 50% apă demineralizată, care protejează, orientativ, până în jurul a −35 °C. Valorile exacte diferă de la un produs la altul și sunt trecute pe ambalaj.
| Proporție antigel concentrat | Protecție orientativă la îngheț | Observații |
|---|---|---|
| 30–35% | Aproximativ −15…−20 °C | Insuficient pentru iernile reci |
| 40% | Aproximativ −25 °C | Potrivit zonelor cu ierni blânde |
| 50% | Aproximativ −35 °C | Varianta uzuală, recomandată de mulți producători |
| 60% | Aproximativ −45…−50 °C | Pentru zone foarte reci |
| Peste 70% | Protecția scade din nou | Răcire mai slabă, de evitat |
Multe produse se vând deja diluate, gata de folosit, caz în care nu se mai adaugă apă. Concentrația lichidului existent se poate măsura în service cu un refractometru sau cu un densimetru.
Se pot amesteca tipuri diferite de lichid de răcire?
Tipurile diferite de lichid de răcire nu se amestecă, deoarece aditivii lor anticorozivi pot reacționa între ei și pot forma depuneri care înfundă radiatorul. Specificația corectă apare în manualul mașinii și pe eticheta produsului.
Culoarea nu este un criteriu sigur: același tip poate fi colorat diferit de producători diferiți. În lipsa lichidului potrivit, într-o situație de urgență se poate adăuga puțină apă distilată, urmată de o verificare a concentrației cât mai curând.
La ce interval se schimbă lichidul de răcire?
Intervalul de schimb este stabilit de producătorul mașinii și variază, orientativ, de la 2–3 ani pentru lichidele mai vechi până la 5 ani sau mai mult pentru cele de lungă durată. Unii producători îl exprimă și în kilometri parcurși.
Lichidul vechi își păstrează adesea protecția la îngheț, dar aditivii anticorozivi se epuizează. Schimbul presupune golirea completă, uneori clătirea sistemului și eliminarea aerului din circuit, așa că se face de obicei în service. La o mașină cumpărată rulată, istoricul acestor operațiuni merită cerut, alături de verificările din ghidul despre mașina second-hand înainte de cumpărare.
Ce semne arată o problemă la sistemul de răcire?
Semnul cel mai clar este acul de temperatură care urcă peste valoarea obișnuită sau martorul de temperatură aprins pe bord. Alte semnale frecvente sunt:
- nivelul care scade constant în vasul de expansiune;
- pete colorate sub mașină, cu miros dulceag;
- abur sau fum alb dinspre capotă;
- aer rece din sistemul de încălzire, deși motorul este cald.
La supraîncălzire, mașina se oprește în siguranță, iar motorul nu se mai pornește până la verificare. Pe un drum rapid, semnalizarea corectă a opririi este descrisă în articolul despre triunghiul reflectorizant și vesta. Antigelul este toxic și are gust dulce, așa că recipientele se țin închise, departe de copii și de animalele de companie.
