Portul popular românesc este ansamblul de piese de îmbrăcăminte tradiționale, lucrate în gospodărie din cânepă, in, lână, bumbac sau piele, care diferă de la o zonă la alta prin croi, culori și motive. Cămașa, cunoscută în multe locuri drept ie, este piesa centrală, iar împrejurul ei se așază restul costumului.
Dacă ai văzut vreodată o fotografie cu săteni în straie de sărbătoare sau o fotografie dintr-un muzeu etnografic, ai observat probabil că nu există un singur port popular, ci zeci de variante. O persoană obișnuită cu astfel de costume poate spune adesea, după un singur detaliu cusut pe mânecă, din ce parte a țării provine cămașa. Poți învăța și tu să faci diferența, pornind de la câteva repere simple.
Care sunt piesele principale ale costumului?
Costumul femeiesc și cel bărbătesc au piese asemănătoare în toată țara, dar fiecare are forme proprii. Tabelul de mai jos adună elementele pe care le întâlnești cel mai des.
| Piesa | Ce este | Cum o recunoști |
|---|---|---|
| Ia, cămașa femeiască | Cămașă din pânză de in, cânepă sau bumbac, cu mâneci largi sau strânse | Cusătura se concentrează pe umăr, pe mâneci și la gât |
| Fota și catrința | Piese de îmbrăcat în jurul taliei, din lână sau țesătură groasă | Fota se poartă într-o singură bucată, catrința ca două piese, în față și în spate |
| Brâul și bârneața | Cingători țesute sau din piele, pentru strâns talia | Au dungi sau romburi țesute în culori contrastante |
| Cămașa bărbătească | Cămașă lungă, purtată peste izmene, uneori cu broderie la piept | Are motive mai sobre decât cele de pe ie |
| Cojocul și laibărul | Veste din piele sau blană, adesea brodate | Au broderie colorată și aplicații din piele |
| Opincile | Încălțăminte din piele, prinsă cu cureluși | Se leagă pe picior cu nojițe |
De ce arată diferit portul de la o zonă la alta?
Diferențele nu sunt întâmplătoare. Costumul s-a format în comunități relativ închise, unde femeile învățau meșteșugul de la mame și bunici, iar fiecare sat își dezvolta, în timp, propriile preferințe de culoare și de motive. Materialele disponibile au contat și ele: în zonele de pășunat se lucra mult cu lâna, în cele de câmpie se cultiva in sau cânepă, iar în unele locuri se țesea borangic, un fir fin de mătase obținut din gogoși de viermi de mătase.
Meșterițele combinau patru elemente: culoarea, tehnica de cusut, forma motivului și locul unde acesta era așezat pe cămașă. Un motiv repetat în dungi pe umăr spune altceva decât unul răspândit pe toată mâneca. Motivele au fost transmise din generație în generație, iar numele lor, precum „râuri”, „altiță” sau „încrețuri”, descriu de obicei locul pe care îl ocupă pe cămașă, nu un sens ascuns.
Cum recunoști o piesă lucrată de mână?
Dacă ai în mână o ie sau o broderie și vrei să știi dacă e lucrată de mână, caută câteva semne concrete:
- Cusătura se vede identic pe față și pe dos, ceea ce arată o lucrare atentă, făcută cu răbdare.
- Firele din urzeală nu sunt perfect uniforme, ci au mici variații, pentru că pânza a fost țesută manual.
- Motivele au mici nereguli, de obicei la colțuri sau la capătul rândului, care nu se repetă identic.
- Pânza e densă, dar suplă, cu o textură ușor neregulată, spre deosebire de materialele industriale, foarte netede.
Reține că o piesă făcută la mașină nu e neapărat falsă, dar este altceva decât una lucrată manual. Prețul reflectă adesea numărul de ore de lucru, așa că o diferență mare de preț poate însemna o diferență de tehnică.
Cum se poartă portul popular astăzi?
Astăzi, ia și celelalte piese s-au mutat din gospodărie în garderoba de zi cu zi și pe scenă. Oamenii o poartă la sărbători, la evenimente culturale, la festivaluri de folclor sau pur și simplu ca pe o bluză de zi cu zi, combinată cu blugi. Când o porți, ai grijă să o speli delicat și să o păstrezi departe de lumina puternică, pentru că unii coloranți se estompează.
Festivalurile de folclor păstrează costumul viu, pentru că acolo interpreții îl poartă așa cum ar fi fost purtat în sat. Un exemplu recent îl găsești în relatarea despre festivalul de folclor de la Cluj-Napoca, unde concurenții au urcat pe scenă în costume din regiuni diferite, iar publicul a putut compara pe viu croiul și motivele. Pentru contextul în care apar astfel de întâlniri, poți citi și despre căutarea noilor voci ale folclorului.
Dacă vrei să înveți mai mult, cel mai bun început este un muzeu de etnografie. Compară mai multe cămăși din zone diferite și notează ce se schimbă: lungimea mânecii, culoarea dominantă, locul cusăturii. După trei-patru vizite, vei recunoaște singur o parte dintre zone.
Întrebări frecvente
Care este diferența dintre ie și cămașa populară?
Ia este numele sub care se cunoaște cel mai des cămașa femeiască tradițională. Cămașa populară este termenul general, care cuprinde și varianta bărbătească.
Cum aleg dimensiunea la o ie?
Alege în funcție de lățimea umerilor și de lungimea brațului. Majoritatea modelelor tradiționale au croi larg, așa că o mărime în plus nu strică.
Cum spăl o cămașă brodată?
Spală-o manual, în apă călduță, cu detergent delicat, fără frecare puternică și fără înălbitor. Usucă-o la umbră, ca să nu se estompeze culorile.
